Într-un portret, simetria pare firească. Brâncuși o tulbură discret în bustul lui Nicolae Dărăscu: un braț este absent, celălalt se mișcă ușor, trunchiul se răsucește. Nu sunt gesturi spectaculoase, dar schimbă felul în care corpul ocupă spațiul.

Portretul nu mai este doar o față așezată frontal pe un bust stabil, ci o formă care pare să continue dincolo de limitele ei.

Pentru a afla mai multe despre influența lui Rodin, prietenia cu Dărăscu și recunoașterea primită la București, continuă în ArtEcho.